Imaginea instituţională

Am considerat necesară abordarea acestei teme din mai multe motive: în primul rând, pentru faptul că termenul imagine publică, deşi apare foarte des în vorbirea cotidiană, nu este cunoscut în profunzimea semnificaţiei sale, a mecanismelor şi proceselor individuale pe care le antrenează; în al doilea rând, a devenit o modă să vorbim despre imagine şi imagologie, fără să ştim prea bine ce înseamnă; în al treilea rând, pentru interesul cu care studenţii mei s-au apropiat de acest subiect; în al patrulea rând, pentru că instituţiile din România şi responsabilii politici acordă un loc derizoriu comunicării şi diverselor ei forme de exprimare; în al cincilea rând, pentru că printr-un efort de sinteză noi toţi, interesaţi de studiul comunicării, trebuie să determinăm integrarea cunoştinţelor teoretice în realitatea practică din România.
Lucrarea de faţă are un caracter de largă adresabilitate: studenţi, lideri de opinie, jurnalişti, oameni de publicitate, specialişti în relaţii publice şi marketing, conducători de organizaţii şi instituţii publice, în ultimă instanţă publicul larg vor avea prin intermediul ei o perspectivă adecvată asupra unui domeniu nou, dar fascinant al comunicării sociale.