Icoana lui Hristos O introducere teologică

„În Hristos se descoperă scopul creaţiei: unirea firii umane cu cea divină într-o depăşire paradoxală care înnoieşte firea umană şi îi conferă un mod dumnezeiesc de a fi. Această depăşire care duce firea umană la desăvârşire se numeşte iubire. [...] Iubirea este chipul lui Dumnezeu, expresia centrală a întregii noastre cugetări referitoare la icoană. În iubire Dumnezeu se face văzut ochilor noştri, în ea putem să intrăm în legătură cu viaţa lui Dumnezeu spre a ajunge la deplina asemănare cu Dumnezeu. În ea, sub îndrumarea ei, găsim centrul teologiei icoanei.
Tema cărţii de faţă este chipul omenesc al lui Dumnezeu; şi din acest punct de vedere este o carte despre icoane. Artiştii şi teologii au meditat la taina acestui chip şi au încercat să-i dea o expresie; sursele cugetării sunt, înainte de toate, Sfinţii Părinţi ai Bisericii, marii maeştri din istoria creştinismului primelor secole. [...] Cu cât cititorul se va adânci mai mult în text, cu atât va fi mai fascinat de profunzimea şi de supleţea teologiei Sfinţilor Părinţi şi, prin urmare, va recunoaşte din ce în ce mai bine cât de înrudit este cuvântul acestora cu chipul reprodus de iconar.“ (Christoph SCHÖNBORN)