Eternitatea clipei

La începutul secolului XX, China tradiţională a intrat în colaps economic. Sărăcia i-a determinat pe oameni să emigreze spre ceea ce ei considerau a fi pământul făgăduinţei care, pe vremea aceea, era Cuba. Sute de mii de Chinezi au plecat din ţara lor. Majoritatea au murit pe drum, restul au devenit sclavi (chinezii au fost în istorie a doua mare categorie de sclavi după negri). Câţiva au reuşit să-şi refacă viaţa în ţara în care curgea lapte şi miere...

Zoé Valdés face neîndoielnic parte din rasa scriitorilor magicieni. Saga lui Mo Ying, un tânăr chinez ajuns în Cuba sub numele de Maximiliano Megia, pe urmele tatălui său, marele cântăreţ Li Ying - devenit amnezic şi apoi prim solist al unui teatru din Havana - pare scrisă sub influenţa directă a Isabelei Allende şi a lui Alejo Carpentier. Eternitatea clipei îşi captivează cititorul, oferindu-i totodată un fel de terapie prin seninătate. Centenar, Maximiliano Megia, refugiat într-o tăcere de şase decenii, alege într-un final să vorbească pentru a-şi povesti aventurile nepoatei sale, Lola, singurul urmaş capabil să-i înţeleagă înţelepciunea şi s-o perpetueze. O carte pe care, atunci când se termină, o laşi din mână cu durerea că povestea este mai frumoasă decât realitatea...

"O adevărată carte a minunilor. O poveste magică. Frumuseţea paginilor lui Zoé Valdés ne aduce aminte de Marco Polo."
Le Figaro Litteraire

Poetă, romancieră şi scenaristă, Zoé Valdés s-a născut la Havana în 1959. În Spania, a fost recompensată cu cele mai prestigioase premii literare. În Cuba a fost declarată Persona non grata, în urma a ceea ce a spus şi a scris despre regimul lui Castro. În 1995 a fost nevoită să se exileze la Paris.

Pentru romanul Eternitatea clipei, Zoé Valdés a primit Premio de Novela Ciudad de Torrevieja, cotat ca fiind premiul literar cel mai valoros din punct de vedere financiar, după Nobel şi Planeta.
Traducere de: Carmen Spânu