E toamnă nebun de frumoasă la Cluj

DECLARAŢIE DE DRAGOSTE

Acum aproape o jumătate de veac, am intrat pe porţile Clujului. Şi Clujul m-a făcut al lui. De aproape o jumătate de veac, urbea aceasta, care trece prin timp însoţită de curgerea somnoroasă a Someşului, am făcut-o a mea.
Mi-a dăruit un titlu universitar şi o viaţă bântuită şi răsfăţată de frumuseţea nebună a toamnelor sale, de lumina brumată a străzilor şi pieţelor, de amurgul portalurilor şi de magia locurilor unde se petreceau fabuloase întâmplări goliardice, mi-a dăruit misterul bibliotecilor şi miracolul prieteniei, iubirile şi tristeţile, casa mea şi pe toţi ai mei.
I-am dăruit truda unei vieţi, înscrisă într-un raft de cărţi, în urmele prezenţei mele în existenţa lui şi, mai ales, nestinsa iubire de el pe care o mărturisesc aceste poeme.


De iuventute


Ascultă cum cântă întâiele brume,
dezmăţ de culori e-n copacii ursuji;
acum te poţi pierde pe străzi fără nume,
e toamnă nebun de frumoasă la Cluj!

Acum bate-n turnuri o oră regală,
din vechi manuscripte vocabule ies,
e-un ceas când oraşul în haine de gală
începe să cânte «sumus dum iuvenes!»

O stea poţi purta noaptea asta pe umăr,
poţi iubi, poţi vorbi cu prietenii duşi,
poţi uita anii care se-adună la număr;
e toamnă nebun de frumoasă la Cluj!