Drumul

Roman câştigător al Pulitzer Prize 2007, al James Tait Black Memorial Prize 2006 şi ecranizat în 2009 de John Hillcoat, cu Viggo Mortensen, Charlize Theron şi Robert Duvall în rolurile principale.

O iarnă atomică în care nu mai există animale sau plante, singura prezenţă constantă este foamea şi orice întâlnire între două fiinţe omeneşti poate sfârşi într-un act de canibalism. Iată decorul postapocaliptic, definit fie prin absenţe tragice, fie prin prezenţe ameninţătoare, prin care călătoresc un bărbat fără nume şi fiul lui, încercând să ajungă la mare. Au un pistol cu două gloanţe, ceva resturi de mâncare şi nişte pături vechi – şi, foarte important, se au unul pe altul. Supravieţuirea înseamnă însă amoralitate, după cum învaţă copilul studiindu-şi tatăl, a cărui dragoste pare a fi ultimul lucru rămas din lumea veche, ultima realitate confortabilă, moştenită, la adăpostul căreia te poţi odihni. „Suntem morţii vii care bântuie prin decorul unui film de groază“ – aceasta e starea de spirit în lumea lui McCarthy, pe care n-o colorează decât foarte rare detalii de un umor nostalgic: ultima sticlă de Coca-Cola sau singura inscripţie care a supravieţuit dezastrului nuclear - rămăşiţele unei lumi care seamănă cu a noastră. Un roman al sfârşitului civilizaţiei, al coşmarului colectiv, dar şi al credinţei şi speranţei, Drumul are suspansul unei poveşti de aventuri, însemnătatea unei pilde şi stranietatea unui western filtrat prin frazele lui Faulkner.