Despre 1989 Naufragiul Utopiei

Revoluţiile din 1989 au schimbat în mod fundamental harta politică, economică, axiologică şi culturală a lumii. Ele au permis redescoperirea participării democratice şi a activismului civic, fiind rezultatul unei nemulţumiri profunde şi generalizate faţă de dominaţia ideologică a leninismului. După decenii de agresiune a statului împotriva spaţiului public, aceste revoluţii au restabilit distincţia dintre ceea ce aparţine guvernământului şi ceea ce ţine de domeniul autonomiei individului. Accentuând drepturile politice şi civice, aceste mişcări au creat teritoriul necesar manifestării şi aplicării valorilor democraţiei liberale. Departe de a se fi încheiat, revoluţiile din 1989 simbolizează o direcţie caracteristică a timpurilor moderne: diversitate, diferenţă şi toleranţă.
Natura Revoluţiei Române, inclusiv recurgerea la violenţă şi masacru, se explică prin caracterul impenitent stalinist al dictaturii comuniste. Prin radicalismul său, prin energiile dezlănţuite şi prin şansa renaşterii partidelor politice, a economiei de piaţă, a presei libere şi a societăţii civile, Revoluţia a fost o breşă istorică incontestabilă.
Asemenea celorlalte revoluţii din 1989, a fost un fenomen social total, o explozie de spontaneitate democratică, o afirmare a libertăţii în lupta împotriva despotismului ideocratic. Extrem de grav însă, în cazul României postdecembriste, este faptul că nici constituţia libertăţii, ca sinteză între legalitate şi legitimitate, nici datoria memoriei traumei totalitare, în formă instituţionalizată şi prescrisă la nivel pedagogic, nu s-au întrupat încă în mod credibil în noul corp politic şi social. (Vladimir Tismăneanu)
VLADIMIR TISMĂNEANU este profesor de ştiinţe politice la Universitatea Maryland. Preşedinte al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (aprilie 2006-aprilie 2007) şi al Comisiei Prezidenţiale Consultative pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (din aprilie 2007). În 2007 a primit din partea Univer-sităţii Maryland Distinguished International Service Award, iar Asociaţia Ame-ricană de Ştiinţe Politice i-a acordat certificatul pentru merite excepţionale în predarea acestei discipline. Doctor honoris causa al Universităţii de Vest din Timişoara (2002) şi al Şcolii Naţionale de Studii Politice şi Administrative din Bucureşti (2003).

VOLUME PUBLICATE (selecţie): Reinventarea politicului. Europa Răsăriteană de la Stalin la Havel (Free Press, 1992; ediţie paperback cu un nou epilog: 1993; Polirom, 1997, ediţia a II-a revăzută: 2007); Fantasmele salvării. Democraţie, naţionalism şi mit în Europa postcomunistă (Princeton University Press, 1998; Polirom, 1999); Stalinism pentru eternitate. O istorie politică a comunismului românesc (University of California Press, 2003; Polirom, 2005; în 2004, cartea a primit Premiul Barbara Jelavich din partea American Association for the Advancement of Slavic Studies, pentru o lucrare excepţională în domeniul istoriei Europei de Răsărit şi Centrale). A fost coeditor, împreună cu Dorin Dobrincu şi Cristian Vasile, al Raportului Final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România (Humanitas, 2007). În anul academic 2008-2009 a fost bursier al Woodrow Wilson International Center for Scholars din Washington, D.C., în vederea scrierii unei lucrări despre democraţie, memorie şi justiţie morală. La Humanitas au mai apărut: Fantoma lui Gheorghiu-Dej (2008); (în colaborare cu Cristian Vasile) Perfectul acrobat. Leonte Răutu, măştile răului (2008).