De pe o zi pe alta Carnet intim (1913-1918) Arabella Yarka

De pe o zi pe alta

Carnet intim (1913-1918)
Arabella Yarka

Traducere de Denisa Toma
Prefaţă de Mihai Dim. Sturdza

O piesă rară : jurnalul unei tinere bucureştence din lumea bună în anii primului război mondial.
O fiinţă rară şi ea : frumoasă, inteligentă, bogată, curajoasă, muncitoare, frivolă şi serioasă, fericită
şi distrusă.

În aceste pagini dezarmant de sincere şi vii, Arabella Yarka se povesteşte nu doar pe sine, ci şi Bucureştiul fără griji care avea să cunoască bombardamentul, refugiul masiv în Moldova, spitalele de pe front, haosul lăsat de arme în urma lor. Infirmieră voluntară, apropiată de Familia regală şi apreciată de medicii din Misiunea franceză, Arabella notează febril zilele de tensiune, elanurile inimii, meditaţiile însingurate asupra destinului, peisaje de şes şi de munte, scene de moravuri. Această obişnuită a saloanelor, surprinsă de intrarea ţării în război, e obligată să-şi poarte singură de grijă şi să se descopere. Experienţa ei feminină asumată elimină destule prejudecăţi, oferind şi o imagine proaspătă, nuanţată a României aflate într-una din marile încleştări ale istoriei.

Cei ce ne cunosc arhivele nu mai speră să găsească în ele memorii sau jurnale inedite de la începutul secolului XX. Textul Arabellei Yarka – despre care unii au auzit, dar cei mai mulţi nu l-au citit – ar fi printre ultimele încă necunoscute şi de interes naţional, dacă nu chiar ultimul document de acest fel. E drept că va fi fost mic tirajul cărţii apărute

în franceză la Bucureşti în 1937, iar numele autoarei şi titlul nu-i puteau inspira nici unui bibliotecar obişnuit atîta « credit
istoric », încît să achiziţioneze volumul cu ochii închişi, sigur că-i oferă posterităţii informaţii şi percepţii de primă mînă despre România Marelui Război.
Dar nu e asta singura păcăleală căreia i-au căzut victime spiritele riguroase, învăţate cu cărţile. Şi cititorii mai « literari » trebuie să fi rămas perplecşi : unde s-o plaseze, cum s-o trateze pe « cocoana asta » a cărei proză nu cadra cu gusturile şi practicile « moi » ale clasei ei, al cărei teribil talent nonconformist împungea tocmai limitele unei civilizaţii prea închistate în ograda ei, şi asta în timp ce propriul sentimentalism – de care mai şi rîdea ! – o ducea atît de devreme în pragul instrospecţiilor psihanalitice ? Şi-apoi, uriaşa complicaţie creată de opţiunile
« subiective » ale duduii, care idealizează orice îi încălzeşte inima, dar e în stare să distrugă mituri naţionale pentru că le cercetează mult prea de aproape şi le cîntăreşte cu măsuri mult prea universale, diminuînd de-a valma guvernanţi, diplomaţi, militari de prestigiu ! Pe scurt, un preaplin de suflet, de creier şi de onestitate, toate feminine, adică « o belea ».
Culmea, majoritatea româncelor şcolite ştiu că femeile de-aici au fost prezenţe active şi interesante în viaţa ţării uneori cu mult înaintea celor din vestul Europei. Dar, cu cîteva notabile excepţii apăsat literare – Elena Văcărescu şi Martha Bibescu,
de pildă –, la îndemînă au avut mai ales biografii, texte care rezumă şi fac apel la imaginaţie. De data asta, în De pe o zi pe alta, au şi proba vitală : adevărul mişcător, ce nu se dorea literar dar care atinge performanţe literare, al unei conaţionale stăpînă pe inima şi judecata ei acum o sută de ani.

Adina Kenereş
Figuri&clipe