Cum se distrau romanii odinioara

La începutul secolului al XIX-lea, Bucureştii se desfăşurau asemenea unui uriaş „cumul al contrastelor“, după felul în care fiecare familie sau comunitate înţelegea să facă trecerea de la vechi la nou şi după posibilităţile pecuniare ale fiecăruia.
Pentru vizitatorii care nu cunoşteau foarte bine aceste realităţi, oraşul izbea prin alternanţa dizarmonică dintre bogăţie şi lux, pe de o parte, şi sărăcie şi mizerie, pe de alta.
Cartea este scrisă pe un ton alert, fără verbiajul tipic lucrărilor de istorie a locurilor și obiceiurilor care l-ar face pe cititorul contemporan să dea bir cu fugiții pe internet sau aiurea... dimpotrivă.
Limbajul simplu, accesibil tuturor, culoarea locală redată și textual, dar și imagistic (căci cartea conține o mulțime de imagini, fotografii ale locurilor, portrete ale oamenilor, poze de grup) aduc parcă veacul trecut mai aproape și fac Micul Paris mai prietenos și, din multe puncte de vedere, un oraș mai atractiv decât ceea ce vedem azi.
În aceeaşi situaţie se regăseau Europa şi Asia, deopotrivă într-o confruntare violentă a contrastelor. Pe vremea aceea, în Bucureşti vedeai la tot pasul „palate, cluburi, teatre, modiste şi croitorese, ziare şi echipaje“ – pe scurt, o lume branşată la ce era mai nou în capitalele europene şi dornică să-şi satisfacă cele mai extravagante gusturi –, însă de cum puneai piciorul afară din oraş, te scufundai „în sălbăticie“. Extras din Adrian Majuru


Autor: Adrian Majuru