Cortina. Eseu in sapte parti

„O cortina magica, tesuta din legende, atarna intre noi si lume. Cervantes l-a trimis pe don Quijote in peregrinare si a sfasiat cortina.
Lumea i s-a aratat cavalerului ratacitor in toata goliciunea comica a prozei sale.

Aidoma unei femei care se fardeaza inainte de a pleca grabita spre prima ei intalnire, lumea– cand alearga spre noi in clipa cand ne-am nascut
este deja fardata, mascata, preinterpretata. Iar conformistii nu vor fi singurii care vor fi trasi pe sfoara; rebelii, dornici sa-si exprime opozitia
fata de tot si toate, nici nu-si dau seama cat sunt ei insisi de docili; ei nu se vor revolta decat impotriva lucrurilor interpretate (preinterpretate)
drept demne de a starni revolta. […]

Caci noua arta a patruns in lume tocmai in urma gestului lui Cervantes de a sfasia cortina preinterpretarii; gestul sau distructiv se rasfrange si se
prelungeste in fiecare roman demn de acest nume; e pecetea care confera identitate noii arte."