Copilul-umbra

"Cuvant lipsa: Unei femei care-si ingroapa sotul i se spune vaduva, unui barbat ramas fara sotie, vaduv. Un copil fara parinti e orfan.
Dar cum se numesc tatal si mama unui copil care a murit?"

Desi porneste de la un eveniment real – autorului ii moare fiica la doar cateva saptamani de la nastere –, "Copilul-umbra" (2003) nu e un text
propriu-zis autobiografic: nu aflam mai nimic despre circumstantele mortii, despre spital, boala, incercarile medicilor de a o salva pe Isa.
In mod curios, realitatea dura a acestei morti e trecuta sub tacere, iar paginile pe care le citim par sa vorbeasca despre altceva, tatonand
un limbaj nou sau resuscitand o limba moarta. Atunci cand survine, textul "rupe" tacerea, intrerupe legatura organica – ilizibila – a tatalui
cu micuta lui moarta. Intr-un fel, copilul-umbra e un copil "fara insusiri", o forma ce nu se poate fixa, un personaj pur, aflat in continua
transformare: e "copilul batran" descris de Titus Livius, pruncul bolnav pe care parintii il duc de la Betleem in Egipt, copilul mort abandonat
de Frédéric Moreau in "Educatia sentimentala", fiica lui Iair pe care a inviat-o Isus din morti, iubita din Cantarea Cantarilor… Departe de orice
indiscretie si orice forma de intimism, P.F. Thomése cauta cuvintele si lucrurile care raman dupa disparitia fizica a fiintei dragi. Desi probeaza
toate registrele tanguirii – de la disperare, trecand prin spaima si mizantropie, pana la apatia din final –, "Copilul-umbra" depaseste starea de
doliu (pe care Thomése o numea, intr-un interviu, „egocentrica"), descriind mai degraba stari poetice posibile si variabile in "spatiul literar".

"Un document literar zguduitor si grandios. «Copilul-umbra» contrazice regula dupa care insuportabilul ar fi un subiect prea incomod pentru literatura
moderna." (Die Zeit)

"Frumos si auster… O comoara!" (Publishers Weekly)

"Cu ce pret teribil a luat nastere aceasta splendida carte! E singurul gand care te impiedica sa scrii despre ea cu si mai mult entuziasm."
(Vrij Nederland)

"Un monument literar al durerii. Limpede, firesc, fara sentimentalisme." (NRC Handelsblad)

"O Cantare a Cantarilor in cheie minora." (De Volkskrant)

"Acum esti invizibil. Nu mai trebuie sa-ti ascunzi secretele." (Bob Dylan despre P. F. Thomése)