Codul penal. Codul de procedura penala Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor - actualizata 19 martie 2013

Data aparitiei: Martie 2013


Cele doua titluri – Codul penal si Codul de procedura penala –, actualizate la 19 martie 2013, sunt reunite intr-o singura carte si, alaturi de Legea privind executarea pedepselor nr. 275/2006, ofera o baza teoretica de studiu, reprezentand un instrument facil si util atat practicienilor, cat si studentilor, avand inserate recursurile in interesul legii in materie si decizii ale Curtii Constitutionale, precum si trimiteri la legislatia speciala.

Lucrarea Codul penal si Codul de procedura penala mai contine si o tabla de materii detaliata, precum si un index alfabetic al fiecarui cod. Precizam ca ele nu fac parte din textul oficial, ci au fost intocmite de redactia Editurii Hamangiu pentru a facilita orientarea si identificarea mai rapida a institutiilor/cuvintelor-cheie cautate.
Date tehnice

Titlu: Codul penal. Codul de procedura penala
Pret: 17,00 RON
ISBN: 978-606-522-899-3
Format: Carte brosata
Pagini: 480


III • CP
Cuprins general
1. Codul penal _____________________________________ 1
Index _________________________________________ 151
2. Codul de procedură penală ______________________ 157
Index _________________________________________ 416
3. Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor
şi a măsurilor dispuse de organele judiciare
în cursul procesului penal_ ______________________ 423
1 • CP
Codul penal
 adoptat prin Legea nr. 15/1968 (B. Of. nr. 79-79bis din 21 iunie 1968);
 republicat în B. Of. nr. 55-56 din 23 aprilie 1973, în temeiul art. III din Legea
nr. 6/1973 (B. Of. nr. 49 din 6 aprilie 1973);
 republicat în M. Of. nr. 65 din 16 aprilie 1997, în temeiul art. III din Legea
nr. 140/1996 (M. Of. nr. 289 din 14 noiembrie 1996).
cu modificările şi completările aduse prin:
 Decizia Curţii Constituţionale nr. 463/1997 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 81 alin. (4) din Codul penal (M. Of. nr. 53 din 6
februarie 1998);
 Decizia Curţii Constituţionale nr. 25/1998 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 81 alin. (4) şi ale art. 861 alin. (4) din Codul penal
(M. Of. nr. 143 din 8 aprilie 1998);
 Decizia Curţii Constituţionale nr. 177/1998 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 213 alin. (2) din Codul penal (M. Of. nr. 77 din 24
februarie 1999);
 Decizia Curţii Constituţionale nr. 5/1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 214 alin. (3) din Codul penal (M. Of. nr. 95 din 5
martie 1999);
 Decizia Curţii Constituţionale nr. 150/1999 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 217 alin. (6) din Codul penal (M. Of. nr. 605 din 10
decembrie 1999);
 Legea nr. 143/2000 privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului
ilicit de droguri (M. Of. nr. 362 din 3 august 2000);
 Legea nr. 197/2000 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul
penal (M. Of. nr. 568 din 15 noiembrie 2000);
 O.U.G. nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a
Codului de procedură penală (M. Of. nr. 594 din 22 noiembrie 2000), suspendată
parţial, până la aprobarea sa prin lege, prin O.U.G. nr. 295/2000 (M. Of.
nr. 707 din 30 decembrie 2000) şi aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea
nr. 456/2001 (M. Of. nr. 410 din 25 iulie 2001);
 O.U.G. nr. 10/2001 pentru modificarea şi completarea O.U.G. nr. 271/2000
privind regimul activităţilor de transport, comercializare şi recuperare a ţiţeiului,
gazolinei, condensatului, etanului lichid, benzinei, motorinei şi a altor produse
petroliere (M. Of. nr. 62 din 6 februarie 2001), aprobată, cu modificări şi completări,
prin Legea nr. 20/2002 (M. Of. nr. 59 din 28 ianuarie 2002);
 O.U.G. nr. 89/2001 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul
penal referitoare la infracţiuni privind viaţa sexuală (M. Of. nr. 338 din 26 iunie
2001), aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 61/2002 (M. Of.
nr. 65 din 30 ianuarie 2002) [dispoziţiile tranzitorii din art. II din O.U.G.
nr. 89/2001 au fost declarate neconstituţionale prin Decizia Curţii Constituţionale
nr. 303/2001 (M. Of. nr. 809 din 17 decembrie 2001)];
 Legea nr. 169/2002 privind modificarea şi completarea Codului penal, a Codului
de procedură penală şi a unor legi speciale (M. Of. nr. 261 din 18 aprilie 2002);
CP • 2
 O.U.G. nr. 58/2002 privind modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul
penal referitoare la infracţiuni contra demnităţii şi infracţiuni contra autorităţii,
precum şi a unor dispoziţii din Codul de procedură penală (M. Of. nr. 351 din 27
mai 2002), aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 160/2005 (M. Of. nr. 470 din
2 iunie 2005);
 O.U.G. nr. 93/2002 pentru modificarea şi completarea Codului penal (M. Of.
nr. 453 din 27 iunie 2002), aprobată prin Legea nr. 574/2002 (M. Of. nr. 787 din
30 octombrie 2002);
 O.U.G. nr. 143/2002 pentru modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul
penal şi unele legi speciale, în vederea ocrotirii minorilor împotriva abuzurilor
sexuale (M. Of. nr. 804 din 5 noiembrie 2002), aprobată prin Legea nr. 45/2003
(M. Of. nr. 51 din 29 ianuarie 2003);
 O.U.G. nr. 109/2004 pentru completarea Codului penal (M. Of. nr. 1115 din 27
noiembrie 2004), aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 85/2005 (M. Of. nr. 303
din 12 aprilie 2005);
 Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum
şi unele măsuri adiacente (M. Of. nr. 653 din 22 iulie 2005);
 Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal, precum
şi pentru modificarea şi completarea altor legi (M. Of. nr. 601 din 12 iulie 2006).
Potrivit art. VIII din Legea nr. 278/2006, „Prezenta lege intră în vigoare la 30
de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia
prevederilor
privind persoana juridică, ce intră în vigoare la 90 de zile de la data
publicării”;
 O.U.G. nr. 60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală, precum şi pentru modificarea altor legi (M. Of. nr. 764 din 7 septembrie
2006);
 Decizia Curţii Constituţionale nr. 62/2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea
şi completarea Codului penal, precum şi pentru modificarea şi completarea altor
legi (M. Of. nr. 104 din 12 februarie 2007);
 Legea nr. 337/2007 pentru completarea art. 195 din Codul penal (M. Of. nr. 841
din 8 decembrie 2007);
 Legea nr. 58/2008 pentru completarea art. 258 din Codul penal (M. Of. nr. 228
din 25 martie 2008);
 O.U.G. nr. 198/2008 privind modificarea şi completarea Codului penal (M. Of.
nr. 824 din 8 decembrie 2008), aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea
nr. 93/2010 (M. Of. nr. 351 din 27 mai 2010);
 Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor
(M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010);
 Decizia Curţii Constituţionale nr. 573/2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 741 din Codul penal (M. Of. nr. 363 din 25 mai 2011);
 Legea nr. 27/2012 pentru modificarea şi completarea Codului penal al României
şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 180 din 20 martie 2012);
 Legea nr. 63/2012 pentru modificarea şi completarea Codului penal al României
şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal (M. Of. nr. 258 din 19 aprilie 2012);
 Decizia Curţii Constituţionale nr. 1092/2012 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 124 din Codul penal (M. Of. nr. 67 din 31
ianuarie 2013).
3 • CP
Cuprins
Art.
PARTEA GENERALĂ ___________________________________________ 1-154
Titlul I. Legea penală şi limitele ei de aplicare ________________________ 1-16
Capitolul I. Dispoziţii preliminare____________________________________ 1-2
Capitolul II. Limitele aplicării legii penale_____________________________ 3-16
Secţiunea I. Aplicarea legii penale în spaţiu_ _________________________ 3-9
Secţiunea II. Aplicarea legii penale în timp_________________________ 10-16
Titlul II. Infracţiunea ____________________________________________ 17-51
Capitolul I. Dispoziţii generale _ _________________________________ 17-191
Capitolul II. Tentativa _________________________________________ 20-22
Capitolul III. Participaţia _______________________________________ 23-31
Capitolul IV. Pluralitatea de infracţiuni ____________________________ 32-43
Capitolul V. Cauzele care înlătură caracterul penal al faptei ___________ 44-51
Titlul III. Pedepsele _____________________________________________ 52-89
Capitolul I. Dispoziţii generale______________________________________ 52
Capitolul II. Categoriile şi limitele generale ale pedepselor_____________ 53-532
Capitolul III. Pedepsele principale aplicabile persoanei fizice___________533-631
Secţiunea 0. Regimul de executare a pedepselor principale
privative de libertate__________________________________________533-534
Secţiunea I. Detenţiunea pe viaţă________________________________ 54-552
Secţiunea II. Închisoarea________________________________________ 56-62
Secţiunea III. Amenda_________________________________________ 63-631
Capitolul IV. Pedepsele complementare şi pedepsele accesorii
aplicabile persoanei fizice_______________________________________ 64-71
Secţiunea I. Pedepsele complementare_ ___________________________ 64-70
Secţiunea II. Pedepsele accesorii___________________________________ 71
Capitolul IV1. Pedepsele aplicabile persoanei juridice_________________711-717
Capitolul V. Individualizarea pedepselor____________________________ 72-89
Secţiunea I. Dispoziţii generale_____________________________________ 72
Secţiunea II. Circumstanţele atenuante şi agravante __________________ 73-80
Secţiunea III. Suspendarea condiţionată a executării pedepsei_ _________ 81-86
Secţiunea III1. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere_ ____861-866
Secţiunea III2. Executarea pedepsei la locul de muncă ______________ 867-8611
Secţiunea IV. Calculul pedepselor ________________________________ 87-89
Titlul IV. Înlocuirea răspunderii penale ___________________________ 90-98
Titlul V. Minoritatea _ _________________________________________ 99-1101
Titlul VI. Măsurile de siguranţă ________________________________ 111-1182
Capitolul I. Dispoziţii generale_________________________________ 111-112
Capitolul II. Regimul măsurilor de siguranţă______________________ 113-1182
Titlul VII. Cauzele care înlătură răspunderea penală sau consecinţele
condamnării _ _______________________________________________ 119-139
Capitolul I. Amnistia şi graţierea_ ______________________________ 119-120
Capitolul II. Prescripţia_______________________________________ 121-130
Capitolul III. Lipsa plângerii prealabile şi împăcarea părţilor__________ 131-132
Capitolul IV. Reabilitarea______________________________________ 133-139
Titlul VIII. Înţelesul unor termeni sau expresii în legea penală _ _____ 140-154
CP • 4
PARTEA SPECIALĂ __________________________________________ 155-361
Titlul I. Infracţiuni contra siguranţei statului ______________________ 155-173
Titlul II. Infracţiuni contra persoanei ____________________________ 174-207
Capitolul I. Infracţiuni contra vieţii, integrităţii corporale şi sănătăţii_____ 174-188
Secţiunea I. Omuciderea_____________________________________ 174-179
Secţiunea II. Lovirea şi vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii_ __ 180-184
Secţiunea III. Avortul________________________________________ 185-188
Capitolul II. Infracţiuni contra libertăţii persoanei___________________ 189-196
Capitolul III. Infracţiuni privitoare la viaţa sexuală__________________ 197-204
Capitolul IV. Infracţiuni contra demnităţii _ ________________________ 205-207
Titlul III. Infracţiuni contra patrimoniului _________________________ 208-222
Titlul IV. Infracţiuni contra avutului obştesc (abrogat)_ _____________ 223-235
Titlul V. Infracţiuni contra autorităţii _____________________________ 236-245
Titlul VI. Infracţiuni care aduc atingere unor activităţi de interes
public sau altor activităţi reglementate de lege __________________ 246-2812
Capitolul I. Infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul__________ 246-258
Capitolul II. Infracţiuni care împiedică înfăptuirea justiţiei____________ 259-2721
Capitolul III. Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe căile ferate______ 273-278
Capitolul IV. Infracţiuni privitoare la regimul stabilit pentru unele
activităţi reglementate de lege_________________________________ 279-2812
Titlul VII. Infracţiuni de fals ____________________________________ 282-294
Capitolul I. Falsificarea de monede, timbre sau alte valori_ __________ 282-2851
Capitolul II. Falsificarea instrumentelor de autentificare sau
de marcare________________________________________________ 286-287
Capitolul III. Falsuri în înscrisuri ________________________________ 288-294
Titlul VIII. Infracţiuni la regimul stabilit pentru anumite activităţi
economice _________________________________________________ 295-3022
Titlul IX. Infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind
convieţuirea socială __________________________________________ 303-330
Capitolul I. Infracţiuni contra familiei_____________________________ 303-307
Capitolul II. Infracţiuni contra sănătăţii publice_ ____________________ 308-313
Capitolul III. Infracţiuni privitoare la asistenţa celor aflaţi în primejdie____ 314-316
Capitolul IV. Alte infracţiuni care aduc atingere unor relaţii privind
convieţuirea socială__________________________________________ 317-330
Titlul X. Infracţiuni contra capacităţii de apărare a României _ _______ 331-355
Capitolul I. Infracţiuni săvârşite de militari_________________________ 331-347
Secţiunea I. Infracţiuni contra ordinii şi disciplinei militare_____________ 331-337
Secţiunea II. Infracţiuni pe câmpul de luptă________________________ 338-339
Secţiunea III. Infracţiuni specifice aviaţiei şi marinei militare___________ 340-347
Capitolul II. Infracţiuni săvârşite de militari sau de civili_______________ 348-352
Capitolul III. Infracţiuni săvârşite de civili__________________________ 353-355
Titlul XI. Infracţiuni contra păcii şi omenirii _______________________ 356-361
Dispoziţii finale ______________________________________________ 362-363
Dispoziţii tranzitorii cuprinse în actele de modificare a Codului penal
1. Legea nr. 278/2006 pentru modificarea şi completarea Codului penal,
precum şi pentru modificarea şi completarea altor legi
2. Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor
3. Legea nr. 63/2012 pentru modificarea şi completarea Codului penal al României
şi a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal
157 • CPP
Codul de procedură penală
 adoptat prin Legea nr. 29/1968 (B. Of. nr. 145-146 din 12 noiembrie 1968);
 republicat în B. Of. nr. 58-59 din 26 aprilie 1973, în temeiul art. III din Legea
nr. 7/1973 (B. Of. nr. 49 din 6 aprilie 1973);
 republicat în M. Of. nr. 78 din 30 aprilie 1997, în temeiul art. IV din Legea
nr. 141/1996 (M. Of. nr. 289 din 14 noiembrie 1996).
cu modificările şi completările aduse prin:
 O.U.G. nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a
Codului de procedură penală (M. Of. nr. 594 din 22 noiembrie 2000), aprobată
cu modificări şi completări prin Legea nr. 456/2001 (M. Of. nr. 410 din 25 iulie
2001). Aplicarea unei părţi din modificările aduse prin O.U.G. nr. 207/2000 a
fost suspendată, până la aprobarea acesteia prin lege, prin O.U.G. nr. 295/2000
(M. Of. nr. 707 din 30 decembrie 2000), aprobată prin Legea nr. 109/2001
(M. Of. nr. 157 din 29 martie 2001);
 Legea nr. 296/2001 privind extrădarea (M. Of. nr. 326 din 18 iunie 2001);
 Legea nr. 704/2001 privind asistenţa judiciară internaţională în materie penală
(M. Of. nr. 807 din 17 decembrie 2001) – intrată în vigoare la 30 de zile de la data
publicării;
 Legea nr. 756/2001 asupra transferării persoanelor condamnate în străinătate
(M. Of. nr. 2 din 4 ianuarie 2002);
 Legea nr. 169/2002 privind modificarea şi completarea Codului penal, a Codului
de procedură penală şi a unor legi speciale (M. Of. nr. 261 din 18 aprilie 2002);
 O.U.G. nr. 58/2002 privind modificarea şi completarea unor dispoziţii din Codul
penal referitoare la infracţiuni contra demnităţii şi infracţiuni contra autorităţii,
precum şi a unor dispoziţii din Codul de procedură penală (M. Of. nr. 351 din 27
mai 2002), aprobată cu modificări prin Legea nr. 160/2005 (M. Of. nr. 470 din 2
iunie 2005);
 Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului de procedură
penală şi a unor legi speciale (M. Of. nr. 468 din 1 iulie 2003), modificată, în
ceea ce priveşte intrarea în vigoare a anumitor dispoziţii, prin O.U.G. nr. 66/2003
(M. Of. nr. 502 din 11 iulie 2003). În ce priveşte intrarea în vigoare a modificărilor
aduse prin Legea nr. 281/2003, a se vedea dispoziţiile art. XI din lege, precum şi
pe cele conţinute în art. II din O.U.G. nr. 66/2003, infra, la Dispoziţiile tranzitorii
cuprinse în actele de modificare a Codului de procedură penală;
 O.U.G. nr. 66/2003 privind modificarea unor dispoziţii din Codul de procedură
penală (M. Of. nr. 502 din 11 iulie 2003), aprobată prin Legea nr. 359/2003
(M. Of. nr. 635 din 5 septembrie 2003);
 O.U.G. nr. 109/2003 privind modificarea Codului de procedură penală (M. Of.
nr. 748 din 26 octombrie 2003), rectificată în M. Of. nr. 756 din 29 octombrie
2003 şi aprobată cu modificări prin Legea nr. 159/2004 (M. Of. nr. 451 din 20
mai 2004). Dispoziţiile O.U.G. nr. 109/2003 au devenit aplicabile de la data intrării
în vigoare a Legii de revizuire a Constituţiei României, respectiv de la 29
octombrie 2003;
CPP • 158
 O.U.G. nr. 55/2004 pentru modificarea Codului de procedură penală (M. Of.
nr. 592 din 1 iulie 2004), aprobată prin Legea nr. 548/2004 (M. Of. nr. 1164 din
8 decembrie 2004);
 Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală (M. Of.
nr. 594 din 1 iulie 2004). Legea nr. 302/2004 a intrat în vigoare la 60 de zile de
la publicarea în Monitorul Oficial;
 O.U.G. nr. 72/2004 pentru completarea art. 209 din Codul de procedură penală
(M. Of. nr. 909 din 6 octombrie 2004), aprobată prin Legea nr. 575/2004 (M. Of.
nr. 1210 din 16 decembrie 2004);
 Legea nr. 480/2004 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală (M. Of. nr. 1088 din 23 noiembrie 2004);
 Legea nr. 576/2004 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală (M. Of. nr. 1223 din 20 decembrie 2004);
 O.U.G. nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare
europeană (M. Of. nr. 1179 din 28 decembrie 2005), aprobată cu modificări
prin Legea nr. 332/2006 (M. Of. nr. 629 din 20 iulie 2006);
 Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală, precum şi pentru modificarea altor legi (M. Of. nr. 677 din 7 august
2006). Legea nr. 356/2006 a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicarea în
Monitorul Oficial al României, iar prevederile privind persoana juridică au intrat
în vigoare la data intrării în vigoare a normelor corespunzătoare din Codul penal;
 O.U.G. nr. 60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură
penală, precum şi pentru modificarea altor legi (M. Of. nr. 764 din 7 septembrie
2006);
 Legea nr. 79/2007 pentru modificarea art. 281 pct. 1 lit. b) din Codul de procedură
penală (M. Of. nr. 225 din 2 aprilie 2007);
 Decizia Curţii Constituţionale nr. 1058/2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 209 alin. (41) din Codul de procedură penală
(M. Of. nr. 810 din 28 noiembrie 2007);
 Decizia Curţii Constituţionale nr. 1086/2007 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 172 alin. (1) teza I şi art. 173 alin. (1) din Codul
de procedură penală (M. Of. nr. 866 din 18 decembrie 2007);
 Decizia Curţii Constituţionale nr. 190/2008 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 362 alin. (1) lit. a) teza a doua din Codul de procedură
penală (M. Of. nr. 213 din 20 martie 2008)
 O.U.G. nr. 31/2008 privind modificarea art. 482 din Codul de procedură penală
(M. Of. nr. 224 din 24 martie 2008).
 Legea nr. 57/2008 pentru modificarea alin. (1) al art. 172 din Codul de procedură
penală (M. Of. nr. 228 din 25 martie 2008);
 Lege nr. 8/2009 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului
nr. 31/2008 privind modificarea art. 482 din Codul de procedură penală (M. Of.
nr. 105 din 20 februarie 2009);
 Legea nr. 195/2009 privind modificarea art. 453 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură
penală (M. Of. nr. 365 din 1 iunie 2009);
 Decizia Curţii Constituţionale nr. 783/2009 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. I pct. 185 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea
şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea
altor legi (M. Of. nr. 404 din 15 iunie 2009);
159 • CPP
 Decizia Curţii Constituţionale nr. 694/2010 asupra excepţiei de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. I pct. 184 din Legea nr. 356/2006 pentru modificarea
şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor
legi, referitoare la modificarea dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 12 din Codul de
procedură penală (M. Of. nr. 392 din 14 iunie 2010);
 Legea nr. 177/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 47/1992 privind
organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, a Codului de procedură civilă
şi a Codului de procedură penală al României (M. Of. nr. 672 din 4 octombrie
2010);
 Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor
(M. Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010);
 Decizia Curţii Constituţionale nr. 1470/2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 3201 din Codul de procedură penală (M. Of.
nr. 853 din 2 decembrie 2011);
 Decizia Curţii Constituţionale nr. 1483/2011 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate
a dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) din Codul de procedură penală
(M. Of. nr. 853 din 2 decembrie 2011);
 O.U.G. nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte normative
(M. Of. nr. 931 din 29 decembrie 2011);
 Legea nr. 28/2012 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în
vederea îmbunătăţirii activităţii de valorificare a bunurilor sechestrate sau, după
caz, intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului (M. Of. nr. 189 din 22
martie 2012);
 Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti,
precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind
Codul de procedură civilă (M. Of. 89 din 12 februarie 2013).
Cuprins
Art.
PARTEA GENERALĂ___________________________________________ 1-199
Titlul I. Regulile de bază şi acţiunile în procesul penal_________________ 1-24
Capitolul I. Scopul şi regulile de bază ale procesului penal________________ 1-8
Capitolul II. Acţiunea penală şi acţiunea civilă în procesul penal_ _________ 9-24
Secţiunea I. Acţiunea penală____________________________________ 9-13
Secţiunea II. Acţiunea civilă____________________________________ 14-22
Secţiunea III. Părţile în procesul penal_ __________________________ 23-24
Titlul II. Competenţa_ __________________________________________ 25-611
Capitolul I. Felurile competenţei __________________________________ 25-45
Secţiunea I. Competenţa după materie şi după calitatea persoanei_____ 25-29
Secţiunea II. Competenţa teritorială_____________________________ 30-31
Secţiunea III. Competenţa în caz de indivizibilitate şi conexitate_______ 32-38
Secţiunea IV. Dispoziţii comune_ _______________________________ 39-45
Capitolul II. Incompatibilitatea şi strămutarea _______________________ 46-611
Secţiunea I. Incompatibilitatea _________________________________ 46-54
Secţiunea II. Strămutarea judecării cauzei penale _________________ 55-611
Titlul III. Probele şi mijloacele de probă ___________________________ 62-135
Capitolul I. Dispoziţii generale___________________________________ 62-681
CPP • 160
Capitolul II. Mijloacele de probă _________________________________ 69-135
Secţiunea I. Declaraţiile învinuitului sau ale inculpatului______________ 69-74
Secţiunea II. Declaraţiile părţii vătămate, ale părţii civile şi ale părţii
responsabile civilmente _____________________________________ 75-771
Secţiunea III. Declaraţiile martorilor_____________________________ 78-865
Secţiunea IV. Confruntarea____________________________________ 87-88
Secţiunea V. Înscrisurile_ _____________________________________ 89-91
Secţiunea V1. Interceptările şi înregistrările audio sau video__________ 911-916
Secţiunea VI. Martorii asistenţi_ ________________________________ 92-93
Secţiunea VII. Mijloacele materiale de probă______________________ 94-95
Secţiunea VIII. Ridicarea de obiecte şi înscrisuri. Efectuarea
percheziţiilor______________________________________________ 96-111
Secţiunea IX. Constatarea tehnico-ştiinţifică şi constatarea
medico-legală____________________________________________ 112-115
Secţiunea X. Expertizele___________________________________ 116-1271
Secţiunea XI. Folosirea interpreţilor _______________________________128
Secţiunea XII. Cercetarea la faţa locului şi reconstituirea___________ 129-131
Secţiunea XIII. Comisia rogatorie şi delegarea___________________ 132-135
Titlul IV. Măsurile preventive şi alte măsuri procesuale _____________ 136-170
Capitolul I. Măsurile preventive _______________________________ 136-16010
Secţiunea I. Dispoziţii generale ______________________________ 136-142
Secţiunea II. Reţinerea_ ____________________________________ 143-144
Secţiunea III. Obligarea de a nu părăsi localitatea_ ___________________145
Secţiunea III1. Obligarea de a nu părăsi ţara________________________ 1451
Secţiunea IV. Arestarea preventivă___________________________ 146-160d
§1. Arestarea învinuitului___________________________________ 146-147
§2. Arestarea inculpatului_________________________________ 148-160d
Secţiunea IV1. Dispoziţii speciale pentru minori__________________ 160e-160h
Secţiunea V. Liberarea provizorie sub control judiciar şi liberarea
provizorie pe cauţiune____________________________________ 1601-16010
§1. Liberarea provizorie sub control judiciar___________________ 1602-1603
§2. Liberarea provizorie pe cauţiune_________________________ 1604-1605
§3. Dispoziţii comune_ __________________________________ 1606-16010
Capitolul II. Alte măsuri procesuale _ ____________________________ 161-170
Secţiunea I. Luarea măsurilor de ocrotire şi de siguranţă___________ 161-162
Secţiunea II. Măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor şi restabilirea
situaţiei anterioare săvârşirii infracţiunii_________________________ 163-170
Titlul V. Acte procesuale şi procedurale comune __________________ 171-199
Capitolul I. Asistenţa juridică şi reprezentarea_____________________ 171-174
Capitolul II. Citarea. Comunicarea actelor procedurale. Mandatul de
aducere _________________________________________________ 175-1841
Capitolul III. Termenele_______________________________________ 185-188
Capitolul IV. Cheltuielile judiciare_ ______________________________ 189-193
Capitolul V. Modificarea actelor procedurale, îndreptarea erorilor
materiale şi înlăturarea unor omisiuni vădite_______________________ 194-196
Capitolul VI. Nulităţile____________________________________________197
Capitolul VII. Amenda judiciară_________________________________ 198-199
161 • CPP
PARTEA SPECIALĂ_________________________________________ 200-5221
Titlul I. Urmărirea penală ______________________________________ 200-286
Capitolul I. Dispoziţii generale__________________________________ 200-205
Capitolul II. Competenţa organelor de urmărire penală_______________ 206-215
Capitolul III. Supravegherea exercitată de procuror în activitatea
de urmărire penală__________________________________________ 216-220
Capitolul IV. Efectuarea urmăririi penale__________________________ 221-260
Secţiunea I. Sesizarea organelor de urmărire penală______________ 221-227
Secţiunea II. Desfăşurarea urmăririi penale_____________________ 228-238
Secţiunea III. Suspendarea urmăririi penale_____________________ 239-241
Secţiunea IV. Încetarea urmăririi penale________________________ 242-248
Secţiunea V. Scoaterea de sub urmărirea penală________________ 249-2491
Secţiunea VI. Procedura prezentări materialului de urmărire
penală_ _________________________________________________ 250-254
Secţiunea VII. Terminarea urmăririi penale______________________ 255-260
§ 1. Urmărirea fără punerea în mişcare a acţiunii penale__________ 255-257
§ 2. Urmărirea cu acţiunea penală pusă în mişcare ______________ 258-260
Capitolul V. Trimiterea în judecată______________________________ 261-269
Capitolul VI. Reluarea urmăririi penale___________________________ 270-274
Capitolul VII. Plângerea împotriva măsurilor şi actelor de urmărire
penală___________________________________________________ 275-2781
Capitolul VIII. Procedura plângerii prealabile______________________ 279-286
Titlul II. Judecata____________________________________________ 287-4145
Capitolul I. Dispoziţii generale__________________________________ 287-312
Capitolul II. Judecata în primă instanţă___________________________ 313-360
Secţiunea I. Desfăşurarea judecării cauzelor_ ___________________ 313-342
Secţiunea II. Deliberarea şi hotărârea instanţei___________________ 343-360
Capitolul III. Căile de atac ordinare ____________________________ 361-38519
Secţiunea I. Apelul_________________________________________ 361-385
Secţiunea II. Recursul____________________________________ 3851-38519
Capitolul IV. Căile extraordinare de atac _ _______________________ 386-4145
Secţiunea I. Contestaţia în anulare____________________________ 386-392
Secţiunea II. Revizuirea____________________________________ 393-4082
Secţiunea III. Recursul în interesul legii________________________ 409-4145
Titlul III. Executarea hotărârilor penale _ _________________________ 415-464
Capitolul I. Dispoziţii generale__________________________________ 415-419
Capitolul II. Punerea în executare a hotărârilor_____________________ 420-446
Secţiunea I. Punerea în executare a pedepselor principale_ ________ 420-425
Secţiunea II. Punerea în executare a pedepselor complementare ____ 426-428
Secţiunea III. Punerea în executare a măsurilor de siguranţă_______ 429-4391
Secţiunea IV. Punerea în executare a dispoziţiilor privind
înlocuirea răspunderii penale________________________________ 440-441
Secţiunea IV1. Punerea în executare a dispoziţiilor prin care
s-au aplicat sancţiunile prevăzute în art. 181 din Codul penal___________ 4411
Secţiunea V. Punerea în executare a amenzii judiciare şi a
cheltuielilor judiciare avansate de stat _ ________________________ 442-443
Secţiunea VI. Punerea în executare a dispoziţiilor civile din hotărâre___ 444-446
Capitolul III. Alte dispoziţii privind executarea______________________ 447-459
Secţiunea I. Schimbări în executarea unor hotărâri________________ 447-452
CPP • 162
Secţiunea II. Amânarea executării pedepsei închisorii sau a
detenţiunii pe viaţă_________________________________________ 453-454
Secţiunea III. Întreruperea executării pedepsei închisorii sau
a detenţiunii pe viaţă_______________________________________ 455-457
Secţiunea IV. Înlăturarea sau modificarea pedepsei_______________ 458-459
Capitolul IV. Dispoziţii comune_ ________________________________ 460-464
Titlul IV. Proceduri speciale __________________________________ 465-5221
Capitolul I. Urmărirea şi judecarea unor infracţiuni flagrante___________ 465-479
Capitolul I1. Procedura privind tragerea la răspundere penală
a persoanei juridice________________________________________ 4791-47915
Capitolul II. Procedura în cauzele cu infractori minori________________ 480-493
Capitolul II1. Procedura dării în urmărire _________________________ 4931-4937
Capitolul III. Procedura reabilitării judecătoreşti ____________________ 494-503
Capitolul IV. Repararea pagubei materiale sau a daunei morale în
cazul condamnării pe nedrept sau al privării ori restrângerii de
libertate în mod nelegal_______________________________________ 504-507
Capitolul V. Procedura în caz de dispariţie a înscrisurilor judiciare______ 508-512
Capitolul VI. Asistenţa judiciară internaţională ____________________ 513-5221
Secţiunea I. Dispoziţii generale___________________________________513
Secţiunea II. Comisia rogatorie (abrogată)_ _____________________ 514-518
Secţiunea III. Recunoaşterea hotărârilor penale sau a altor acte
judiciare străine___________________________________________ 519-522
Secţiunea IV. Rejudecarea în caz de extrădare sau predare
în baza unui mandat european de arestare_________________________ 5221
Dispoziţii finale_ _____________________________________________ 523-524
Dispoziţii tranzitorii cuprinse în actele de modificare a Codului
de procedură penală
1. Legea nr. 141/1996 pentru modificarea şi completarea Codului
de procedură penală
2. Legea nr. 281/2003 privind modificarea şi completarea Codului
de procedură penală şi a unor legi speciale
3. O.U.G. nr. 66/2003 privind modificarea unor dispoziţii din Codul
de procedură penală
4. O.U.G. nr. 109/2003 privind modificarea Codului de procedură penală
5. Legea nr. 576/2004 pentru modificarea şi completarea Codului
de procedură penală
6. Legea nr. 356/2006 pentru modificarea şi completarea Codului
de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi
7. O.U.G. nr. 60/2006 pentru modificarea şi completarea Codului
de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi
8. Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea
soluţionării proceselor
9. O.U.G. nr. 121/2011 pentru modificarea şi completarea unor acte
normative
10. Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor
judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a
Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă
423 • Legea nr. 275/2006
Legea nr. 275/2006
privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal
publicată în
M. Of. nr. 627 din 20 iulie 2006
cu modificările şi completările aduse prin:
 Legea nr. 83/2010 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 275/2006 privind
executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul
procesului penal (M. Of. nr. 329 din 19 mai 2010).
Cuprins _______________________________________________________ Art.
Titlul I. Dispoziţii generale_ ________________________________________1-6
Titlul II. Executarea pedepsei amenzii ________________________________ 7
Titlul III. Executarea măsurilor de supraveghere şi a obligaţiilor
dispuse de instanţă potrivit Codului penal___________________________8-10
Titlul IV. Executarea pedepselor privative de libertate_ _______________11-80
Capitolul I. Organizarea executării pedepselor privative de libertate______11-17
Capitolul II. Regimurile de executare a pedepselor privative de libertate___18-28
Capitolul III. Condiţiile de detenţie_________________________________29-37
Capitolul IV. Drepturile şi obligaţiile persoanelor aflate
în executarea pedepselor privative de libertate_______________________38-56
Capitolul V. Munca prestată de persoanele condamnate
la pedepse privative de libertate_ _________________________________57-63
Capitolul VI. Activităţile educative, culturale, terapeutice, de consiliere
psihologică şi asistenţă socială, instruirea şcolară şi formarea profesională
a persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate_ ___________64-67
Capitolul VII. Recompense, abateri şi sancţiuni disciplinare_____________68-74
Secţiunea 1. Recompense____________________________________68-69
Secţiunea a 2-a. Abateri şi sancţiuni disciplinare__________________ 70-742
Secţiunea a 3-a. Infracţiuni_ _________________________________ 741-742
Capitolul VIII. Liberarea condiţionată_______________________________75-77
Capitolul IX. Documentele întocmite de administraţia penitenciarului______78-80
Titlul V. Executarea măsurilor preventive privative de libertate_________81-84
Titlul VI. Dispoziţii tranzitorii şi finale______________________________85-86
Dispoziţii tranzitorii cuprinse în Legea nr. 83/2010



5 • CP
PARTEA GENERALĂ
Titlul I. Legea penală şi limitele
ei de aplicare
Capitolul I. Dispoziţii preliminare
Art. 1. Scopul legii penale. Legea penală apără, împotriva infracţiunilor,
România, suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea statului,
persoana, drepturile şi libertăţile acesteia, proprietatea, precum şi întreaga
ordine de drept.
Art. 2. Legalitatea incriminării. Legea prevede care fapte constituie
infracţiuni, pedepsele ce se aplică infractorilor şi măsurile ce se pot lua în
cazul săvârşirii acestor fapte.
Notă. A se vedea şi: √ art. 23 alin. (12) din Constituţie; √ art. 7 – „Nicio pedeapsă
fără lege” din Convenţia europeană a drepturilor omului; √ art. 49 – „Principiile
legalităţii şi proporţionalităţii infracţiunilor şi pedepselor” din Carta drepturilor
fundamentale a Uniunii Europene.
Capitolul II. Limitele aplicării legii penale
Secţiunea I. Aplicarea legii penale în spaţiu
Art. 3. Teritorialitatea legii penale. Legea penală se aplică infracţiunilor
săvârşite pe teritoriul României.
Notă. Pentru înţelesul unor termeni, a se vedea infra, art. 142 – „Teritoriul” şi
art. 143 – „Infracţiune săvârşită pe teritoriul ţării” din Codul penal.
Art. 4. Personalitatea legii penale. Legea penală se aplică infracţiunilor
săvârşite în afara teritoriului ţării, dacă făptuitorul este cetăţean român sau
dacă, neavând nicio cetăţenie, are domiciliul în ţară.
Notă. A se vedea şi O.U.G. nr. 112/2001 privind sancţionarea unor fapte
săvârşite în afara teritoriului ţării de cetăţeni români sau de persoane fără
cetăţenie domiciliate în România (M. Of. nr. 549 din 3 septembrie 2001).
Art. 5. Realitatea legii penale. (1) Legea penală se aplică infracţiunilor
săvârşite în afara teritoriului ţării, contra siguranţei statului român sau
contra vieţii unui cetăţean român, ori prin care s-a adus o vătămare gravă
integrităţii corporale sau sănătăţii unui cetăţean român, când sunt săvârşite
Art. 6-9 CP • 6
de către un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care nu
domiciliază pe teritoriul ţării.
(2) Punerea în mişcare a acţiunii penale pentru infracţiunile prevăzute în
alineatul precedent se face numai cu autorizarea prealabilă a procurorului
general.
Art. 6. Universalitatea legii penale. (1) Legea penală se aplică şi
altor infracţiuni decât celor prevăzute în art. 5 alin. (1), săvârşite în afara
teritoriului ţării, de un cetăţean străin sau de o persoană fără cetăţenie care
nu domiciliază pe teritoriul ţării, dacă:
a) fapta este prevăzută ca infracţiune şi de legea penală a ţării unde a
fost săvârşită;
b) făptuitorul se află în ţară.
(2) Pentru infracţiunile îndreptate împotriva intereselor statului român
sau contra unui cetăţean român, infractorul poate fi judecat şi în cazul când
s-a obţinut extrădarea lui.
(3) Dispoziţiile alineatelor precedente nu se aplică în cazul când, potrivit
legii statului în care infractorul a săvârşit infracţiunea, există vreo cauză care
împiedică punerea în mişcare a acţiunii penale sau continuarea procesului
penal ori executarea pedepsei, sau când pedeapsa a fost executată ori
este considerată ca executată. Când pedeapsa nu a fost executată sau
a fost executată numai în parte, se procedează potrivit dispoziţiilor legale
privitoare la recunoaşterea hotărârilor străine.
Art. 7. Legea penală şi convenţiile internaţionale. Dispoziţiile cuprinse
în art. 5 şi 6 se aplică, dacă nu se dispune altfel printr-o convenţie
internaţională.
Art. 8. Imunitatea de jurisdicţie. Legea penală nu se aplică infracţiunilor
săvârşite de către reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau de
alte persoane care, în conformitate cu convenţiile internaţionale, nu sunt
supuse jurisdicţiei penale a statului român.
Notă. 1. A se vedea şi: √ Convenţia cu privire la relaţiile diplomatice, încheiată
la Viena la 18 aprilie 1961, ratificată de România prin Decretul nr. 566/1968
(B. Of. nr. 89 din 8 iulie 1968); √ Convenţia cu privire la relaţiile consulare,
încheiată la Viena la 24 aprilie 1963, ratificată de România prin Decretul
nr. 481/1971 (B. Of. nr. 10 din 28 ianuarie 1972).
2. A se vedea şi art. 34 din Legea nr. 17/1990 privind regimul juridic al apelor
maritime interioare, al mării teritoriale, al zonei contigue şi al zonei economice
exclusive ale României, republicată (M. Of. nr. 765 din 21 octombrie 2002),
potrivit căruia, sub rezerva excepţiilor prevăzute de lege, „navele militare străine
şi alte nave de stat străine folosite pentru servicii guvernamentale se bucură
de imunitate de jurisdicţie pe timpul cât se află în porturi, în apele maritime
interioare şi în marea teritorială ale României”.
Art. 9. Extrădarea. Extrădarea se acordă sau poate fi solicitată pe bază
de convenţie internaţională, pe bază de reciprocitate şi, în lipsa acestora,
în temeiul legii.
7 • CP Art. 10-14
Notă. 1. A se vedea şi art. 19 – „Extrădarea şi expulzarea” din Constituţie.
2. A se vedea şi Titlul II – „Extrădarea” şi Titlul III – „Dispoziţii privind cooperarea
cu statele membre ale Uniunii Europene în aplicarea Deciziei-cadru nr. 2002/584/
JAI a Consiliului Uniunii Europene din 13 iunie 2002 privind mandatul european de
arestare şi procedurile de predare între statele membre” din Legea nr. 302/2004
privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată (M. Of.
nr. 377 din 31 mai 2011).
Secţiunea II. Aplicarea legii penale în timp
Art. 10. Activitatea legii penale. Legea penală se aplică infracţiunilor
săvârşite în timpul cât ea se află în vigoare.
Art. 11. Neretroactivitatea legii penale. Legea penală nu se aplică
faptelor care, la data când au fost săvârşite, nu erau prevăzute ca infracţiuni.
Art. 12. Retroactivitatea legii penale. (1) Legea penală nu se aplică
faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea
nouă. În acest caz executarea pedepselor, a măsurilor de siguranţă şi
a măsurilor educative, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate
consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte,
încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.
(2) Legea care prevede măsuri de siguranţă sau măsuri educative se
aplică şi infracţiunilor care nu au fost definitiv judecate până la data intrării
în vigoare a legii noi.
Notă. A se vedea supra, nota de la art. 2, precum şi art. 15 alin. (2) din Constituţie,
potrivit căruia „Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau
contravenţionale mai favorabile”.
Art. 13. Aplicarea legii penale mai favorabile. (1) În cazul în care de
la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit
una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă.
(2) Când legea anterioară este mai favorabilă, pedepsele complementare
care au corespondent în legea penală nouă se aplică în conţinutul şi limitele
prevăzute de aceasta, iar cele care nu mai sunt prevăzute în legea penală
nouă nu se mai aplică.
Art. 14. Aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile în cazul
pedepselor definitive. (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii
de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii
sau amenzii a intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară,
sancţiunea aplicată, dacă depăşeşte maximul special prevăzut de legea
nouă pentru infracţiunea săvârşită, se reduce la acest maxim.
(2) Dacă după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la
detenţiune pe viaţă şi până la executarea ei a intervenit o lege care prevede
pentru aceeaşi faptă pedeapsa închisorii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă se
înlocuieşte cu maximul închisorii prevăzut pentru acea infracţiune.
CP • 8
(3) Dacă legea nouă prevede în locul pedepsei închisorii numai
amenda, pedeapsa aplicată se înlocuieşte cu amenda, fără a se putea
depăşi maximul special prevăzut în legea nouă. Ţinându-se seama de
partea executată din pedeapsa închisorii, se poate înlătura în totul sau în
parte executarea amenzii.
(4) Pedepsele complementare, măsurile de siguranţă, precum şi
măsurile educative neexecutate şi neprevăzute în legea nouă, nu se
mai execută, iar cele care au corespondent în legea nouă se execută în
conţinutul şi limitele prevăzute de această lege.
(5) Când o dispoziţie din legea nouă se referă la pedepse definitiv
aplicate, se ţine seama, în cazul pedepselor executate până la data intrării
în vigoare a acesteia, de pedeapsa redusă sau înlocuită potrivit dispoziţiilor
alineatelor precedente.
Notă. Potrivit art. 2 din Decretul-lege nr. 6/1990 (M. Of. nr. 4 din 8 ianuarie
1990), „Toate dispoziţiile privind pedeapsa cu moartea din Codul penal, Codul
de procedură penală şi alte acte normative sunt considerate că se referă la
pedeapsa detenţiunii pe viaţă”.
Art. 15. Aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul
pedepselor definitive. (1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii
de condamnare şi până la executarea completă a pedepsei închisorii a
intervenit o lege care prevede o pedeapsă mai uşoară, iar sancţiunea
aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă,
ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită, de persoana condamnatului,
de conduita acestuia după pronunţarea hotărârii sau în timpul executării
pedepsei şi de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune fie
menţinerea, fie reducerea pedepsei. Pedeapsa aplicată nu poate fi coborâtă
sub limita ce ar rezulta din reducerea acestei pedepse proporţional cu
micşorarea maximului special prevăzut pentru infracţiunea săvârşită.
(2) Dispoziţiile art. 14 alin. (5) se aplică şi în cazul condamnărilor
arătate în prezentul articol, executate până la data intrării în vigoare a legii
noi, pedeapsa din hotărâre reducându-se cu o treime.
Notă. Cu privire la aplicarea art. 12, art. 14 şi art. 15 C. pen., a se vedea art. 458 –
„Intervenirea unei legi penale noi” din Codul de procedură penală.
Art. 16. Aplicarea legii penale temporare. Legea penală temporară
se aplică infracţiunii săvârşite în timpul când era în vigoare, chiar dacă
fapta nu a fost urmărită sau judecată în acest interval de timp.
Art. 15-16
9 • CP
Titlul II. Infracţiunea
Capitolul I. Dispoziţii generale
Art. 17. Trăsăturile esenţiale ale infracţiunii. (1) Infracţiunea este
fapta care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de
legea penală.
(2) Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale.
Art. 18. Pericolul social al faptei. Faptă care prezintă pericol social
în înţelesul legii penale este orice acţiune sau inacţiune prin care se aduce
atingere uneia dintre valorile arătate în art. 1 şi pentru sancţionarea căreia
este necesară aplicarea unei pedepse.
Art. 181. Faptă care nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
(1) Nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin
atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul
ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de
pericol social al unei infracţiuni.
(2)[1] La stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama
de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările
în care fapta a fost comisă, de urmarea produsă sau care s-ar fi
putut produce, precum şi de persoana şi conduita făptuitorului, dacă este
cunoscut.
(3) În cazul faptelor prevăzute în prezentul articol, procurorul sau
instanţa poate aplica una dintre sancţiunile cu caracter administrativ
prevăzute la art. 91.
Recurs în interesul legii. Prin Decizia nr. XXXV/2006 (M. Of. nr. 368 din 30
mai 2007), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a admis recursul
în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la aplicarea sancţiunilor cu caracter
administrativ faptelor concurente în cazul când sunt incidente dispoziţiile art. 181
din Codul penal şi a stabilit că:
„În cazul săvârşirii de către aceeaşi persoană a unor fapte concurente care,
în accepţiunea textului de lege menţionat, nu prezintă gradul de pericol social
al unor infracţiuni, se va aplica o singură sancţiune cu caracter administrativ,
conform dispoziţiilor art. 91 din Codul penal”.
Art. 19. Vinovăţia. (1) Vinovăţie există când fapta care prezintă pericol
social este săvârşită cu intenţie sau din culpă.
1. Fapta este săvârşită cu intenţie când infractorul:
[1] Alin. (2) şi (3) ale art. 181 sunt reproduse astfel cum au fost modificate prin art. XX
pct. 1 din Legea nr. 202/2010.
CP • 10
a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea
acelei fapte;
b) prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea
producerii lui.
2. Fapta este săvârşită din culpă când infractorul:
a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei
că el nu se va produce;
b) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.
(2) Fapta constând într-o acţiune săvârşită din culpă constituie
infracţiune numai atunci când în lege se prevede în mod expres aceasta.
(3) Fapta constând într-o inacţiune constituie infracţiune fie că este
săvârşită cu intenţie, fie din culpă, afară de cazul când legea sancţionează
numai săvârşirea ei cu intenţie.
Art. 191.[1] Condiţiile răspunderii penale a persoanelor juridice. (1)
Persoanele juridice, cu excepţia statului, a autorităţilor publice şi a instituţiilor
publice care desfăşoară o activitate ce nu poate face obiectul domeniului
privat, răspund penal pentru infracţiunile săvârşite în realizarea obiectului
de activitate sau în interesul ori în numele persoanei juridice, dacă fapta a
fost săvârşită cu forma de vinovăţie prevăzută de legea penală.
(2) Răspunderea penală a persoanei juridice nu exclude răspunderea
penală a persoanei fizice care a contribuit, în orice mod, la săvârşirea
aceleiaşi infracţiuni.
Notă. A se vedea şi Titlul IV – „Proceduri speciale”, Capitolul I1 – „Procedura
privind tragerea la răspundere penală a persoanei juridice” (art. 4791-47915) din
Partea specială a Codului de procedură penală.
Capitolul II. Tentativa
Art. 20. Conţinutul tentativei. (1) Tentativa constă în punerea în
executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea, executare care a fost însă
întreruptă sau nu şi-a produs efectul.
(2) Există tentativă şi în cazul în care consumarea infracţiunii nu a fost
posibilă datorită insuficienţei sau defectuozităţii mijloacelor folosite, ori
datorită împrejurării că în timpul când s-au săvârşit actele de executare,
obiectul lipsea de la locul unde făptuitorul credea că se află.
(3) Nu există tentativă atunci când imposibilitatea de consumare a
infracţiunii este datorită modului cum a fost concepută executarea.
Art. 21. Pedepsirea tentativei. (1) Tentativa se pedepseşte numai
când legea prevede expres aceasta.
(2) Tentativa se sancţionează cu o pedeapsă cuprinsă între jumătatea
minimului şi jumătatea maximului prevăzute de lege pentru infracţiunea
consumată, fără ca minimul să fie mai mic decât minimul general al
[1] Art. 191 a fost introdus prin art. I pct. 1 din Legea nr. 278/2006.
Art. 191-21
11 • CP
pedepsei. În cazul când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe
viaţă, se aplică pedeapsa închisorii de la 10 la 25 de ani.
(3)[1] În cazul persoanei juridice, tentativa se sancţionează cu amendă
cuprinsă între minimul special şi maximul special al amenzii prevăzute
de lege pentru infracţiunea consumată, reduse la jumătate. La această
pedeapsă se pot adăuga una sau mai multe pedepse complementare.
Art. 22. Desistarea şi împiedicarea rezultatului. (1) Este apărat
de pedeapsă făptuitorul care s-a desistat ori a împiedicat mai înainte de
descoperirea faptei producerea rezultatului.
(2) Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării sau împiedicării
producerii rezultatului constituie o altă infracţiune, se aplică pedeapsa
pentru acea infracţiune.
Capitolul III. Participaţia
Art. 23. Participanţii. Participanţi sunt persoanele care contribuie
la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală în calitate de autori,
instigatori sau complici.
Art. 24. Autorul. Autor este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit
fapta prevăzută de legea penală.
Art. 25. Instigatorul. Instigator este persoana care, cu intenţie,
determină pe o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea
penală.
Art. 26. Complicele. Complice este persoana care, cu intenţie, înlesneşte
sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea
penală. Este de asemenea complice persoana care promite, înainte sau în
timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că
va favoriza pe făptuitor, chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu
este îndeplinită.
Art. 27. Pedeapsa în caz de participaţie. Instigatorul şi complicele la
o faptă prevăzută de legea penală săvârşită cu intenţie se sancţionează
cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor. La stabilirea pedepsei se
ţine seama de contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii, precum şi de
dispoziţiile art. 72.
Art. 28. Circumstanţele personale şi reale. (1) Circumstanţele
privitoare la persoana unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalţi.
(2) Circumstanţele privitoare la faptă se răsfrâng asupra participanţilor,
numai în măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut.
Art. 29. Instigarea neurmată de executare. (1) Actele de instigare
neurmate de executarea faptei, precum şi actele de instigare urmate
de desistarea autorului ori de împiedicarea de către acesta a producerii
[1] Alin. (3) al art. 21 a fost introdus prin art. I pct. 2 din Legea nr. 278/2006.
Art. 22-29
CP • 12
rezultatului, se sancţionează cu o pedeapsă între minimul special al
pedepsei pentru infracţiunea la care s-a instigat şi minimul general. În cazul
când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă, se aplică
pedeapsa închisorii de la 2 la 10 ani.
(2) Actele arătate în alineatul precedent nu se sancţionează, dacă
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea la care s-a instigat este de
2 ani sau mai mică, afară de cazul când actele îndeplinite de autor până în
momentul desistării constituie altă faptă prevăzută de legea penală.
Art. 30. Împiedicarea săvârşirii faptei. Participantul nu se pedepseşte
dacă în cursul executării, dar înainte de descoperirea faptei, împiedică
consumarea acesteia. Dacă actele săvârşite până în momentul împiedicării
constituie o altă faptă prevăzută de legea penală, participantului i se aplică
pedeapsa pentru această faptă.
Art. 31. Participaţia improprie. (1) Determinarea, înlesnirea sau
ajutarea în orice mod, cu intenţie, la săvârşirea din culpă de către o altă
persoană, a unei fapte prevăzute de legea penală, se sancţionează cu
pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenţie.
(2) Determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie, la
săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care
comite acea faptă fără vinovăţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută
de lege pentru acea infracţiune.
(3) Dispoziţiile art. 28-30 se aplică în mod corespunzător.
Capitolul IV. Pluralitatea de infracţiuni
Art. 32. Formele pluralităţii. Pluralitatea de infracţiuni constituie, după
caz, concurs de infracţiuni sau recidivă.
Art. 33. Concursul de infracţiuni. Concurs de infracţiuni există:
a) când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi
persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele.
Există concurs chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentru
săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni;
b) când o acţiune sau inacţiune, săvârşită de aceeaşi persoană, datorită
împrejurărilor în care a avut loc şi urmărilor pe care le-a produs, întruneşte
elementele mai multor infracţiuni.
Recurs în interesul legii. Prin Decizia nr. II/2005 (M. Of. nr. 867 din 27
septembrie 2005), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a admis
recursul în interesul legii şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. b) din Codul penal
referitoare la concursul de infracţiuni, a stabilit că:
„Raportul sexual cu o persoană de sex diferit, care este rudă în linie directă
sau frate ori soră, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibilitatea
ei de a se apăra ori de a-şi exprima voinţa, constituie atât infracţiunea de viol
prevăzută de art. 197 alin. (1) din Codul penal şi alin. (2) lit. b1) din acelaşi
Art. 30-33
13 • CP
articol (dacă victima locuieşte şi gospodăreşte împreună cu făptuitorul), cât şi
infracţiunea de incest prevăzută de art. 203 din Codul penal, în concurs ideal”.
Art. 34. Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni
săvârşite de persoana fizică[1]. (1) În caz de concurs de infracţiuni, se
stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte, iar dintre acestea
se aplică pedeapsa, după cum urmează:
a) când s-a stabilit o pedeapsă cu detenţiune pe viaţă şi una sau mai
multe pedepse cu închisoare ori cu amendă, se aplică pedeapsa detenţiunii
pe viaţă;
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa
cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când
acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5
ani;
c) când s-au stabilit numai amenzi, se aplică pedeapsa cea mai mare,
care poate fi sporită până la maximul ei special, iar dacă acest maxim nu
este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la jumătate din acel
maxim;
d) când s-a stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu amendă,
se aplică pedeapsa închisorii, la care se poate adăuga amenda, în totul
sau în parte;
e) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoare şi mai multe
pedepse cu amendă, se aplică pedeapsa închisorii, potrivit dispoziţiei de
la lit. b), la care se poate adăuga amenda, potrivit dispoziţiei de la lit. c).
(2) Prin aplicarea dispoziţiilor din alineatul precedent nu se poate depăşi
totalul pedepselor stabilite de instanţă pentru infracţiunile concurente.
Recurs în interesul legii. Prin Decizia nr. X/2005 (M. Of. nr. 123 din 9 februarie
2006), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a admis recursul în
interesul legii şi, în aplicarea dispoziţiilor art. 34, cu referire la art. 120 din Codul
penal, a stabilit că:
„1. În caz de concurs de infracţiuni, dintre care pentru unele s-au stabilit pedepse
ce intră sub incidenţa graţierii, dispoziţiile referitoare la contopire se aplică numai
cu privire la pedepsele executabile ce nu au făcut obiectul graţierii sau care au
fost graţiate parţial.
2. Graţierea individuală, în cazul concursului de infracţiuni, vizează numai
pedeapsa rezultantă”.
Art. 35. Pedeapsa complementară şi măsurile de siguranţă în
caz de concurs de infracţiuni. (1) Dacă pentru una dintre infracţiunile
concurente s-a stabilit şi o pedeapsă complementară, aceasta se aplică
alături de pedeapsa închisorii.
(2) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de natură
diferită, sau chiar de aceeaşi natură dar cu conţinut diferit, acestea se
aplică alături de pedeapsa închisorii.
[1] Denumirea marginală a art. 34 este reprodusă astfel cum a fost modificată prin
art. I pct. 3 din Legea nr. 278/2006.
Art. 34-35
CP • 14
(3) Dacă s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeaşi
natură şi cu acelaşi conţinut, se aplică cea mai grea dintre acestea.
(4)[1] Măsurile de siguranţă de natură diferită sau de aceeaşi natură, dar
cu un conţinut diferit, luate în cazul infracţiunilor concurente, se cumulează.
(5)[2] Dacă s-au luat mai multe măsuri de siguranţă de aceeaşi natură şi
cu acelaşi conţinut, dar pe durate diferite, se aplică o singură dată măsura
de siguranţă cu durata cea mai lungă. În cazul măsurilor de siguranţă de
aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut, luate potrivit art. 118, acestea se
cumulează.
Art. 36. Contopirea pedepselor pentru infracţiuni concurente
săvârşite de persoana fizică[3]. (1) Dacă infractorul condamnat definitiv
este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă, se aplică dispoziţiile
art. 34 şi 35.
(2) Dispoziţiile art. 34 şi 35 se aplică şi în cazul în care, după ce o
hotărâre de condamnare a rămas definitivă, se constată că cel condamnat
suferise şi o altă condamnare definitivă pentru o infracţiune concurentă.
(3) Dacă infractorul a executat în totul sau în parte pedeapsa aplicată
prin hotărârea anterioară, ceea ce s-a executat se scade din durata
pedepsei aplicate pentru infracţiunile concurente.
(4) Dispoziţiile privitoare la aplicarea pedepsei în caz de concurs de
infracţiuni se aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa detenţiunii
pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu pedeapsa închisorii.
Recurs în interesul legii. Prin Decizia nr. LXX (70)/2007 (M. Of. nr. 539 din 17
iulie 2008), Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite, a admis recursul
în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta
Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la posibilitatea contopirii de către instanţele
de control judiciar a pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul
judecăţii cu pedepse aplicate infracţiunilor concurente pentru care infractorul a
fost condamnat definitiv, în cazul în care contopirea nu a fost efectuată mai întâi
de către instanţa de fond, şi a stabilit că:
„Instanţele de control judiciar nu pot dispune direct în căile de atac contopirea
pedepsei aplicate pentru infracţiunea care a făcut obiectul judecăţii cu pedepse
aplicate infracţiunilor concurente, pentru care există o condamnare definitivă, în
cazul în care contopirea nu a fost dispusă de către prima instanţă”.
Art. 37. Recidiva în cazul persoanei fizice[4]. (1) Există recidivă pentru
persoana fizică în următoarele cazuri[5]:
[1] Alin. (4) al art. 35 este reprodus astfel cum a fost modificat prin art. I pct.

RECENZII

Spune-ne opinia ta despre acest produs!

scrie o recenzie