Basmele românilor, volumul VI

Simion Florea Marian (1847‑1907) este un îndrăgit folclorist şi etnograf român, originar din zona Sucevei. După ce învaţă la şcoala din satul natal Ilişeşti, îşi continuă studiile la Suceava, Năsăud şi Beiuş. Debutează la numai 19 ani în revista Familia cu o culegere de folclor: O nuntă în Ilişeşti. Tot atunci începe să culeagă doine, balade, cântece populare, ce vor fi reunite ulterior în volumul Poezii poporale din Bucovina. Balade române culese şi corese, apărut în 1869 la Botoşani.

În 1871 Simion Florea Marian se înscrie la Facultatea de Teologie din Cernăuţi, după care ajunge preot în oraşul Siret. În 1881 devine membru al Academiei Române. Ulterior va lucra ca învăţător şi apoi ca profesor de gimnaziu, predând religie şi limba română. A purtat o bogată corespondenţă cu numeroşi cărturari, scriitori şi folclorişti de seamă, precum Petre Ispirescu, Ion Pop‑Reteganul, Vasile Alecsandri sau Atanasie M. Marienescu. A colaborat la numeroase publicaţii şi reviste, precum Convorbiri literare, Albina Carpaţilor, Columna lui Traian, Aurora română, Cărţile săteanului român.

Printre cele mai cunoscute cărţi ale sale se numără Descântece poporane române (1886), trilogia asupra obiceiurilor din ciclul familial – Nunta la români (1890), Naşterea la români (1892), Înmormântarea la români (1892), Vrăji, farmece şi desfaceri (1893), cele trei volume din ciclul Sărbătorile la români (1898‑1901), Păsările noastre şi legendele lor (1895) sau Legendele Maicii Domnului (1904).