Adameva

„Viaţa-memoria-istoria ca un tren… Pagină cu pagină, cuvânt după cuvânt, vrei să rămâi în captivitate. E adevărat că nici nu poţi coborî, nu încă. Uneori te sufocă istoriile sale şi de-abia aştepţi o haltă, undeva, prin vreo altă amintire, numai să poţi respira un pic.

Cât să încerci să te pui în pielea acestei vieţi-memorii-istorii.

De ce nu este iubit omul acesta? Dar cum ar putea fi, ştiind să ofere atâta iubire, fără să-i pese dacă o acceptăm? Şi, dacă? (Aşa m-ar întreba Paul Goma…)

Asta o fi ultima haltă? Adam&Eva. Priveşte fiecare pierdut spre halta care (încă) nu i s-a arătat.

Şi tu? La ultimul rând din Adameva. Parcă nostalgia începuturilor, poate sfâşierile altui început…

O carte ca viaţa şi ca moartea. Acum o putem citi pe următoarea.“

Flori Bălănescu