12 ani si 11 luni de ucenicie langa fiul si maestrul meu M

Daca într-o zi albe zapezi
Vor troieni întreg pamântul si toate cararile
Voi face carare cu focul infinitei mele Iubiri
Si voi urca sus, sus, sus, la biserica soarelui
Si-acolo ma voi aseza, în genunchi, ca un ucenic smerit
Cu crestetul plecat, voi astepta, ca tu preaiubitul meu Maestru,
Sa ma atingi cu mânutele tale sfinte,
Pentru ca aceasta binecuvântare sa-mi readuca acum si aici
BUCURIA FIINŢĂRII
CURAJUL DE A FI, DE A SPERA, DE A IUBI.
Eu si fiica mea Alina dedicam acesta carte tutror mamicilor si taticilor care au copilasi cu asa zise problem (handicapuri), tuturor surioarelor si fratiorilor care nu inteleg de ce fratiorii sau surioarele lor nu sunt ca ei.
Cu nespusa iubire ca daruim experienta noastra de viata cu toate suferintele si bucuriile ei si speram sa primiti intelegerea, puterea si bucuria de a trai alaturi de acesti copii asa cum noi am trait alaturi de Manuel, sfantul si Maestru nostrum, cel care a transformat cel mai mare bluestem in cea mai sublime binecuvantare.